Question

Redă, în douăsprezece enunțuri, evenimentele descrise în poezia „Trei, Doamne, și toți trei” de George Coșbuc. Respectă și reperele: • explică mesajul versurilor: Cu fruntea-n piept, ca o statuie, ............................................. Ținea privirile-n pământ. • exprimă și argumentează atitudinea personală față de subiectul lucrării.

Answer 1

Ответ:Я так понял вопрос про Румынского поэта Джорджа Кошбука, но суть вопроса не понял

Объяснение:

Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista Tribuna din Sibiu îi publică sub pseudonimul C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc), snoava versificată Filosofii şi plugarii.

În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: "De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete". Mişcarea literară de la Tribuna a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientată, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român.

Ioan Slavici mărturiseşte următoarele în Amintiri: "Gheorghe Coşbuc, înzestrat din belşug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat în toate împrejurările deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieşit ceea ce a fost dacă nu şi-ar fi croit lucrarea vieţii în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toţi erau scriitori ...".

Anii petrecuţi în redacţia Tribunei sibiene (1887 - 1889) alături de I. Slavici vor culmina cu apariţia poemului Nunta Zamfirei, un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar şi pe olimpianul Titu Maiorescu.

Spre anul 1889, Tribuna începe să lucreze în pierdere, situaţia ducând la desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel al lui Coşbuc. La insistenţele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la Bucureşti, unde soseşte pe la mijlocul lunii decembrie 1889.

Venit la Bucureşti, Titu Maiorescu l-a primit în şedinţa Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alături de I.L. Caragiale. I se oferă un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Cușbuc publică la Convorbiri literare poemele La oglindă (1890), alte trei poezii, între care şi Rea de plată (1892). Continuă să publice la Tribuna (Pe lângă boi, Trei, Doamne, şi toţi trei, Cântec), la Lumea ilustrată (Fatma, 1891; Vestitorii primăverii, Noaptea de vară, Vara, Vântul, 1892; Rugăciunea din urmă, 1893).

Demisionează din postul de funcţionar şi este cooptat în colectivul profesorilor asociaţi care elaborau un manual de şcoală intitulat Carte românească de citire. În 1893 îi apare primul volum de versuri, Balade şi idile; editează în colaborare cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, revista Vatra (1894). În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, şi, în acelaşi an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru.

La 28 martie 1902 Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor îl numeşte în postul de şef de birou, creat prin bugetul administraţiei Casei Şcoalelor. Conduce revista Viaţa literară, este numit în postul de referendar în Administraţia Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri; este numit în postul de şef al Biroului de control al activităţii extraşcolare (1907).

În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează, încetează să mai publice. "O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc. N-a fost om care, ştiind bucuriile şi durerile unui părinte, care să nu-şi şteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide", scria N. Iorga în toamna acestui an.

Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: "Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de Români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale."

La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea revistelor Vatra (1894), Foaie interesantă (1897), Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1 ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatra, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896.

Answer 2

Poezia "Trei, doamne, și toți trei" de George Coșbuc descrie un eveniment trist și dramatic, în care trei săraci încearcă să-și găsească un adăpost pentru a se proteja de vremea rea.

1. "Cu fruntea-n piept, ca o statuie, ținea privirile-n pământ." - Acest vers descrie starea de tristețe și disperare a personajului principal, care se simte abandonat și neajutorat în fața necazurilor.

2. "Orașul mare, dacă vrea,/ Are de toate; ei ce-au avut?" - Acest vers subliniază contrastul dintre săraci și cei din orașul mare, care au tot ce le trebuie. La fel ca și în alte poezii ale lui Coșbuc, se evidențiază diferențele sociale și inechitatea existente în societate.

3. "Zice nu se poate, trește se poate!" - Versul sugerează că, deși pare că nu există soluții pentru acești săraci, ei nu se lasă descurajați și continuă să caute o cale de a rezolva problemele lor.

4. "Când îi zice peste noapte,/ Vine dimineață cu tunet și fulgere, și hate." - Aici se face referire la lipsa de ajutor din partea celorlalți. Chiar dacă li se promite ajutor, dimineața vine cu noi necazuri, fără a rezolva nimic.

5. "Și bate, bate, bate-i norocul în geam, și-i bate" - Versul exprimă disperarea personajului și faptul că acesta se simte abandonat de soartă, subliniind în același timp repetiția și intensitatea nenorocirilor care se abat asupra lor.

6. "Și peste omul cel mai secată,/ Că-l secătui morocănosul rabla." - Acest vers descrie suferința și nevoia acestora, subliniind cărările grele pe care le-au avut în viață și cum situația actuală le-a epuizat ultimele resurse.

7. "Dar nicio apă și nicio pâine,/ Fără sănătate îi face." - Versul sugerează că sărăcia și lipsa de ajutor nu pot fi compensate cu nimic, întrucât cei săraci au nevoie de mâncare și apă, dar și de sănătate pentru a se putea descurca.

8. "În sufletul meu, izvorâtorii morții văd," - Aici, personajul exprimă un sentiment de disperare și tristețe profundă, indicând că situația lor disperată i-a făcut să-și piardă speranța și să vadă numai dezamăgiri.

9. "Când vieți în jug și pâine și adăpost îți negă," - Prin acest vers, autorul subliniază lipsa de drepturi și resurse a săracilor, care se găsesc într-o situație fără ieșire și sunt nevoiți să trăiască în condiții precare.

10. "Și-n drumul omului pașii să se potrivească" - Versul sugerează că, în viață, fiecare persoană ar trebui să primească o șansă egală și să aibă parte de susținere și ajutor, pentru a-și putea construi o viață mai bună.

11. "Iar omului sărman, satana mereu îi pleacă" - Aici se evidențiază neputința și neîncrederea personajului în norocul său și faptul că situațiile nefavorabile par să-l urmărească mereu.

12. "Chiar dacă-i departe, dar să-i vezi pe la spate" - Versul sugerează că indiferent cât de departe s-ar afla săracii de restul societății, aceștia trebuie să fie conștienți de existența lor și de nevoia de a le acorda ajutor și sprijin.

Personal, consider că poezia "Trei, doamne, și toți trei" de George Coșbuc este o lucrare profundă și emoționantă, care subliniază nevoia de a trăi într-o societate mai dreaptă și mai empatică. Subiectul sărăciei și inechității sociale a fost abordat într-un mod sensibil, exprimând tristețea, disperarea și dezamăgirea personajului principal. În opinia mea, este un apel la solidaritate și responsabilitate socială, prin care autorul ne încurajează să acordăm mai multă atenție celor în nevoie și să încercăm să schimbăm societatea într-un mod pozitiv.